Montarea unei încuietori

De regulă, uşile interioare sunt prevăzute cu o broască îngropată cu zăvor acţionat de mânerul sau de butonul uşii. Când uşa este cu închidere automată, zăvorul are o muchie înclinată sau rotunjită şi este tensionat cu arc, astfel încât se blochează automat la închiderea uşii. Acelaşi tip de broască se poate utiliza la uşile care se deschid atât la stânga, cât şi la cele care se deschid la dreapta. În multe cazuri, camerele care se pot încuia au un bolţ de blocare acţionat cu cheie. Spre deosebire de zăvor, bolţul de blocare nu are o margine înclinată sau rotunjită şi nu este tensionat cu arc.

Broaştele cu cilindru sunt cele mai adecvate pentru uşile de exterior. Broaştele îngropate simple nu sunt suficient de sigure pentru uşile de exterior. Broaştele cu cilindru sunt montate în corpul încuietorii şi pot fi înlocuite cu uşurinţă fără a fi necesară schimbarea întregului mecanism al încuietorii.

Dacă nu este posibilă utilizarea unei broaşte îngropate, puteţi monta o broască aplicată, care se montează pe suprafaţa uşii. Aceasta se poate utiliza, de exemplu, cu o uşă a cărei grosime este mai mică de 40 mm. La asemenea uşi subţiri, cavitatea necesară unei broaşte îngropate ar slăbi prea mult structura uşii. Broaştele aplicate sunt disponibile cu un zăvor cu arc şi/sau un bolţ de blocare. În mod normal, acestea sunt utilizate numai la uşile de exterior.

Mai întâi, verificaţi direcţia de deschidere a uşii. Nu are importanţă dacă uşa se deschide la interior sau la exterior. Conform standardului european, exemplele A şi C din ilustraţia de mai jos se deschid la stânga, iar B şi D se deschid la dreapta.

Dacă zăvorul broaştei este orientat greşit faţă de direcţia de deschidere a uşii, va trebuie să-l rotiţi. În partea laterală a corpului broaştei este un mic ştift care poate fi împins în sus, cu o şurubelniţă îngustă (1). Zăvorul va cădea spre înainte, afară din corpul broaştei (2). Apoi, îl puteţi roti pentru a-l orienta în cealaltă direcţie (3) şi pentru a-l împinge înapoi la loc (4).

Găsiţi înălţimea potrivită a broaştei - în mod normal, mânerul uşii se află la o înălţime de 105 cm. Marcaţi poziţiile părţii superioare, respectiv inferioare a broaştei, cu un creion, pe partea din stânga sau din dreapta a uşii. Prelungiţi liniile marcate pe muchia îngustă a uşii, utilizând un echer de tâmplărie. După ce aţi marcat partea superioară şi cea inferioară a broaştei pe muchia uşii, desenaţi o linie centrală verticală între acestea. Aşezaţi partea din spate a corpului broaştei pe linia centrală şi marcaţi forma corpului broaştei cu un creion. Acest contur indică acum unde trebuie realizată cavitatea în muchia uşii.

Acum, marcaţi adâncimea cavităţii în muchia uşii. Măsuraţi adâncimea totală a corpului broaştei, inclusiv placa de fixare, care este încastrată în muchia uşii. Setaţi limita de adâncime a burghiului la adâncimea corectă, plus 5 mm. Dacă burghiul nu dispune de limită de adâncime, puteţi lipi o bucată de bandă pe burghiu pentru a indica adâncimea corectă. Încadraţi-vă în conturul marcat - broasca trebuie să se potrivească exact, dar fără a fi introdusă forţat.

După ce aţi realizat grosier cavitatea cu burghiul, puteţi finisa muchiile în linie dreaptă cu o daltă. Finisaţi cavitatea până când are exact forma potrivită pentru corpul broaştei. Verificaţi potrivirea în timp ce lucraţi, pentru a nu obţine o cavitate prea mare.

După ce aţi montat corpul broaştei în cavitate, marcaţi marginea plăcii de fixare cu un creion. Scoateţi broasca din cavitate.

Acum, puteţi folosi dalta pentru a face un decupaj pentru placa de fixare. Aceasta trebuie să aibă o adâncime de circa 3 mm, suficientă pentru potrivirea uşoară a plăcii de fixare. Faţa exterioară a plăcii de fixare trebuie să fie aliniată cu muchia uşii.

Acum, puteţi marca orificiile pentru clanţa uşii şi, dacă este cazul, pentru cheie. Rezemaţi corpul încuietorii de partea frontală a uşii, cu placa de fixare amplasată exact deasupra părţii încastrate. Marcaţi cu un creion locul unde trebuie efectuată gaura, apoi folosiţi o sulă pentru a face o gaură de început pentru perforare.

Utilizaţi un burghiu cu un diametru care permite axului clanţei uşii să se rotească liber. Realizaţi orificiul, perfect orizontal, până la cealaltă faţă a uşii. Dacă este necesar, procedaţi la fel pentru găurile de cheie sau de cilindru. Eliminaţi toate neregularităţile din orificii cu o pilă pentru lemn.

Aşezaţi broasca înapoi în cavitatea din uşă şi asiguraţi-o cu şuruburi lungi pentru lemn. Montaţi clanţa uşii şi celelalte garnituri. Strângeţi bine clanţa, deoarece se utilizează frecvent şi cu forţă. Dacă există un joc în clanţa uşii, acesta poate cauza daune ascunse.

După ce aţi montat broasca în uşă, trebuie să montaţi placa de contact pe tocul uşii. Mai întâi, marcaţi locul unde trebuie montată placa de contact. Rotiţi cheia astfel încât bolţul de blocare să iasă din broască şi lipiţi uşa de tocul uşii. Folosiţi un creion ascuţit pentru a marca linii pe tocul uşii, în partea de sus şi de jos a bolţului de blocare şi a zăvorului. Apoi, cu uşa deschisă, puteţi prelungi aceste linii de-a latul părţii interioare a tocului uşii. Având aceste linii ca ghid, puteţi folosi placa de contact ca model. Apoi, puteţi marca uşor conturul general al plăcii de contact şi cavităţile pentru zăvor şi bolţul de blocare.

Faceţi un decupaj de circa 3 mm adâncime, în care placa de contact se potriveşte uşor. Faţa exterioară a plăcii de contact trebuie să fie aliniată cu muchia tocului uşii. Adâncimile cavităţilor tocului uşii trebuie să fie egale cu lungimile zăvorului, respectiv bolţului de blocare. Tăiaţi aceste cavităţi suficient de adânc încât zăvorul şi bolţul de blocare să încapă complet în acestea. Fixaţi placa de contact pe tocul uşii cu şuruburi lungi pentru lemn şi verificaţi din nou dacă zăvorul şi bolţul de blocare pătrund uşor în poziţie. Dacă acestea ating placa de contact, puteţi mări uşor deschiderea cu o pilă, dar procedaţi cu mare atenţie. Dacă montajul este prea lejer, uşa poate zdrăngăni atunci când este curent.

Puteţi îndoi cu atenţie marginea plăcii de contact cu un mic ciocan de plastic, astfel încât să urmeze în mod îngrijit conturul tocului uşii. Marginea are rolul de a proteja tocul uşii de impactul cu zăvorul, la fiecare închidere a uşii.